People
[Best_Wordpress_Gallery id=”9″ gal_title=”People”]
A less ordinary performance in Tsukiji
I stopped – at times – from taking pictures of the performance. I was experiencing the whole thing through all my pores – the music, the dance, the lighting, the concept. A much needed performance in a metropolis like Tokyo – a house lent to art, and art in its purest form – a psychedelic mixture of rhythmic music, sound, movement and lighting. And some words, here and there, rare but all the more powerful – a young Japanese sarariman clenched in his lack of choice, in the despair of a life lost to a society that doesn’t allow freedom of…
Early spring
Every February for the last 13 years, Koganei Park has been celebrating the early coming of spring (早春) with the small and cosy Plum Tree Festival. This year a handful of volunteers, grouped around three organizations, spent two weekends (February 14th-22nd) performing, guiding the guests around and offering small tokens of appreciation. A couple of tents for the volunteers, a koto performance held by Ota-sensei and her 5 or so pupils, an open-air tea ceremony (nodate 野点) and guided tours amongst the plum trees – a simple and tasteful celebration of spring. Somewhere under a naked tree, on the side,…
A nuphoric night
This weekend I got to shoot at The Guinguette by Moja again, which is by far one of my favourite places in Tokyo. It’s one of those funky, warm places where you can listen to your favourite swing band and still enjoy your friends’ company, surrounded by a million of relaxing, colourful lights. I discovered it thanks to my friend (and lindy hop teacher :P), Ryoko Munster, who – as you may imagine – plays in a swing band. That being said, last saturday (Feb. 28th) the multi and overly-talented Marcellus Nealy threw a party that blew that place up. The huge Guinguette was…
De ziua ta
Cînd trebuia să plecăm diminețile, cu ochii cîrpiți de somn și nefericită nevoie mare că mă trezeai așa devreme, abia mă tîram pînă la mașina aia atît de albă și atît de dragă, care mirosea a tutun și-a tata. Dar mă grăbeam mereu s-ajung înaintea ta, ca să fur cît mai mult din ritualul tău de fiecare zi – te urcai alene pe locul din dreapta lui, închideai ușa, îți treceai moale mîinile prin părul lung și negru ca smoala și-apoi ți-l prindeai în clama aia neagră, simplă, care ți-l ridica într-o coamă stufoasă și catifelată, desenîndu-ți-l în soarele răcoros…
Cea mai iubită dintre pămîntene
Eram la ultima oră de meditații la italiană. A doua zi începea examenul de Bacalaureat, așa că acum făceam o ultimă recapitulare. Priveam cu sete-n jur, la toate detaliile din apartamentul acela masiv din Hristo Botev, dornică să mi le-ntipăresc în memorie: masa masivă din lemn, de-a lungul căreia stăteau înșirate prețioasele ei cărți de literatură italiană, manuale de gramatică și caiete de exerciții; canapea imensă care trîndăvea lipită de doi pereți și pe care pisica casei își ascutea cu nonșalanță ghearele, privind drept în ochii stăpînei care încerca s-o gonească discret, fără să deranjeze ora; și ușile masive din…
Despre voluptatea filosofiei în aer liber și alți demoni
„Îmi place cuvîntul „cutezanță”, fiindcă e solitar, rătăcit și deloc la modă, fiindcă pare că are nevoie de un prieten și că n-o să respingă pe nimeni dacă se ivește vreunul.” Robert M. Pirsig. „Zen și arta reparării motocicletei” *** (Somewhat of a spoiler alert) Asta e o carte de care m-am tot ferit în ultimii ani. Nu știu de ce, dar trivia de genul “5 000 000 exemplare vîndute” și “carte care a intrat în Cartea recordurilor drept best-sellerul refuzat de 121 edituri” mă țin în general la distanță. La 5 000 000 exemplare vîndute, mă așteptam să fie o…
Yuta-san și apa de la cișmea
Vă mai amintiți că v-am povestit acum vreo două luni – pe Feisbuc – de Yuta-san? Băiatul de 20 ani, crescut într-o Japonie de demult, în care nu există internet, nici televizor, doar doi părinți pasionați de piane? Mama lui e profesoară de pian, tatăl le repară. Yuta-san, care petrece cîte 6 ore zilnic prin trenuri, numai ca s-ajungă la școală? (din astea 6, vreo două pe bicicletă, pînă la gară și-napoi) Nu-i nimic, dacă nu v-am povestit, vă povestesc acum. Cînd l-am cunoscut, am rămas impresionată de liniștea pe care o emana. Toți colegii din jurul lui vorbeau despre…
Frică
Mi-e frică să dorm singură. Mi-e frică să privesc în urmă și să văd că nu m-ai iubit niciodată. Mi-e frică să privesc în urmă și să văd că n-am iubit niciodată. Mi-e frică să dorm singură. Mi-e frică de păianjeni. Mi-e frică de tăceri. *** Mi-e frică să dorm singură. Aseară am închis radioul și-am ascultat tăcerea. *** Mi-e frică de ridicol. Ieri mi-am cumpărat o pălărie roșie, mi-am pus-o pe cap și-am ieșit așa-n oraș. *** Mi-e frică să dorm singură. Ieri m-a sunat o prietenă și mi-a propus să locuim împreună. I-am spus că prefer să dorm…
Dezvrăjire
Ochii încep să-i scînteieze pe măsură ce chipul i se-apropie de-al lui. Îi cuprinde gîtul cu degetele tremurînde, închide ochii și-l sărută lung și apăsat pe obrazul stîng. Își lasă capul să cadă pe spate, iar părul negru lung și mătăsos i se răsfiră încet pe bluza turcoaz. Fusta ei albă înflorată începe să se unduiască ușor cînd el își petrece mîna peste mijlocul ei micuț. Degetele lui încep să se plimbe repede în sus și-n jos pe spatele ei, parcă-ncercînd să oprească timpul în locul ăla, pe bancheta verde-murdar a rapidului de Ikebukuro. Zîmbește, pierdut în dulceața-mbrățișării. Apoi, parcă…
- « Previous
- 1
- 2
- 3
- 4
- Next »
My newest article, "Moderating hate on the Internet in Japan," is now available as a book chapter in National Identity and Millennials in Northeast Asia: Power and Contestations in the Digital Age (Routledge Contemporary Asian Societies Series): https://www.routledge.com/National-Identity-and-Millennials-in-Northeast-Asia-Power-and-Contestations/Frangville-Kellner-Ponjaert/p/book/9781032486963